Lumea la cinci ani – cu ochelari!


O zi superba de toamna rece- primul drum la patinuar – din iarna lui’87 -’88. Inainte insa un drum la vot…- alegri comuniste si false la care trebuia sa participi si sa alegi unicul candidat-dar erau alegeri.
Pe drum in spre patinuarul de sub Tampa – contatam ca nu circula nimic. Pai cu ce ajungem in centru? Pe jos!! Am mers …nu am ajuns coloana din urma decat la Universal: strada ce traverseaza cele doua bulevarde prncipale intesata de oameni: 15 noiembire – bulevardul de azi – pe vremea aia sa nu ma intrebati cum ii zicea ca nu stiu.
Revin deci straduta care astazi da la teatrul dramatic, intesata de oameni. Manifestantii se barcadasera aici. (n.a am aflat asta mai tarziu rasfondi diverse carti). Ne oprimi pe strada de vis – a vis – si acum stiu casa – azi adaposteste o corvigarie. Aglomeratie mare pe trotur – oamenii imprastiind zvonuri. Asa aflam ca muncitorii de la schimbul de noapte din uzina Steagu Rosu au iesit de la schimb si au porinit la manifestatie, cei pe schimbul de dimineata nu au mai intrat la schimb…au pornit in spre sediul CC: strigand: Vrem caldura!! Vrem mancare!!!

Tata ma ridica pe umeri ca sa vad mai bine…caci de la inaltimea de cinci ani a unui copil nu vezi decat picioare. Coloana s-a retras pe strada Vlad Tepes!!! Si ca sa se protejezii unii pe altii s-au asezat in cerc. Evient politia a incercat sa sparga coloana: Nu au reusit pentru ca s-au protejat: in mijloc au strans copii – caci erau si copii – in jurul lor s-au strans femeile – ca sa-i protejeze si ultimul rand il formau barbatii. In afara cordonul de militistii care in parte deja batea.

Eu pe umerii tatei privind si tata care incerca sa-mi explice ce se intampla!!! Pana cand??? Pai pana cand nu a mai rezistat si s-a infuriat si a urlat o „sfanta injuratura” sa se duca cu copilui pe umerii sa-i dea o mama de bataie militeanului care dadea in manifestanti. Am inceput sa tip eu si s-a potolit doar pentru ca mama i-a dat o replica – care a facut ca azi sa mai am tata – da copilul la mine si dute unde vrei!!! A ramas cu noi!!!
Am plecat la prietenii in Schei. Am incercat sa prindem Europa Libera – era bruiata!!!

Spre seara am coborat… In oras o liniste de mormant – plina de tema si de victorie. Elicoptere survolau Brasovul.

Istoria a consemnat partea pe care eu nu am tarit-o: coloana a reusit sa iasa din incercuirea de pe Vlad Tepes si s-au dus spere judetana de partid _ actualul Consiliu Judetean. Au intrat in el – au ars portrete si au scos portocale. O noapte de revolta!!!! Inabusita in final cu sange – nu cu morti – dar cu oameni schingiuiti si deportati cu ani in baragan departe de casa si de familei.

A doua zi …luni la gradinita …copii care plang adusi de bunici la gradinita. Oameni incruntati care nu stiu daca vor mai afla vreodata ceva despre parintii nepotilor lor.

Revolta s-a stins traumele si represaliile sunt abia la inceput. Exista copii care din noaptea aia nu si-au mai vazut parintii decat dupa ani..

Atmosfera de tenisune de pe strazi de atunci am mai trait-o o data in decembrie 1989.

Reclame

About this entry