Plec…


Plec pentru o vreme…
Las o tara care fierbe in urma, si e bine ca e asa!
Las o tara plina de zbucium pentru drepturile ei – si sunt mandra ca face asa.
O tara care se lupta pentru oamenii ei, mai ales in situatia in care oamenii politici au dezetata de mult cauza nationala, am ramas singuri sa ne aparam.
Ma gandesc ce s-ar fi intamplat la Rosia Montana – daca si de data asta ne abandonam prin indiferenta cauza?? Ce se intampla cu noi pe viitor daca nu se face nimic pentru a ne proteja avuti.
E usor de facut rahat, dar daca trebuie sa-l mananci???
Bagam un pic de ceanura…vindem tot, otravim…ne luam adio de la Delta, caci nu-i asa pelicanul nu digera ceanura???
Si se alege praful de tot – asa gandesc oamenii nostrii politici – din fericire mai exista 18 milionae care nu vor sa distruga totul si care chiar se lupta pentru ei – pentru pelicanul care isi ridica mandru piciorul atunci cand pescuieste in apele linistite ale Deltei – adulmecand parfumul unui nufar de langa el. A am uitat sa spun plantele fac fotosinteza: transforma dioxidul de carbon in oxigen – nu transforma ceanura in oxigen….

Anunțuri

About this entry