Sahara Occidentala I


SAHARA OCCIDENTALA – IN BATAIA FURTUNII DE NISIP
1.INTRODUCERE

“Acesta este desertul. Un Coran fara reguli in favoarea unui regat de nisip” Saint-Exupery.
Amplasata, in conul Africii, la o aruncatura de bat de Spania, despartita prin Gibraltar de Europa, asezata de-a lungul coastei Atlanticului, in nord-vestul Africii, avand in fata sa Insulele Canare se afla “tara” cu o intindere de 266 000km ( cam de dimensiunea Marii Britanii), si cu o populatie estimata la 200 000 de locuitori.
Pentru ochiul vizitatorului european, obisnuit cu multa verdeata si padure, peisajul nu este unul foarte primitor.Aici Atlanticul se intalneste cu Africa, intalnirea lor fiind razboinica, caci stanci pazesc continetul de furia apei sarate. Traversand aceasta zona de conflict natural patrundem in platoul continental, desertic, cativa palmieri si putine oaze dau viata acestui peisaj trist. Ploua foarte rar, cam 5 cm de ploaie pe an. Furtunile de nisp sunt ceva obisnuit pentru locuitorii acestor zone. Exista doua anotimpuri definite calendaristic: anotimpul caldurii extreme si anotimpul noptilor foarte reci. Saharienii insa mai adauga doua: anotimpul furtunilor de nisip si anotimpul mustelor.
Primii care au ajuns in Sahara au fost unul dintre grupurile principale de popoare migratoare africane, Sanhanieni, care au dominat zona.
La inceputul sec.11. zona a fost invadata de Almoravid, care va ajunge pana la muntii Atlas, unde va forma Marrakech in 1059. A incercat sa cucereasca Spania, dar pierderea acestui razboi ii va aduce pierderea tronului, si colapsul dinastiei in secolul urmator.
Anii care vor urma acestei perioade, vor fi caracterizati de dominatia triburilor. In jurul anului 1727 teritoriul va fi invadat de beduini. Beduini vor fi condusi de Beni Hassan. Si castigau traiul din vanzarea de sclavi africani la Marea Mediterana. Limba lor era Hassaniya, un dialect arab. Barbatii purtau drah de culoarea indigoului, de aceea au fost numiti “barbatii albastrii” si purtau turban. Femeile purtau malhaffah, o panza de culoare deschisa infasurata in mai multe straturi, acoperind trupul si capul. Duceau o viata adaptata desertului, asa cum le impunea Coranul erau plin de zel in rugaciune, dar se spalau cu nisip si nu cu apa, foarte rar se intalnea un saharian care sa fi fost la Mecca, neavand moschei isi ridicau locuri de rugaciune din piatra. Fiind mereu in cautare de pasuni pentru camilele lor, urmareau norii in speranta ca vor intalnii ploaie,motiv pentru care au fost numit “copiii norilor”
Aventurile europenilor au inceput in 1405 in apropiere de Cape Boudjdour cand au atacat o caravana in zona, insa triburile sahariene au rezistat dorintei de imixtiune straina. In 1476 spaniolii si-au intarit prezenta in zona, construind o fortareata la Santa Cruz. In afara Spaniei si alte state au incercat sa patrunda in zona, portughezii au ajuns inaintea spaniolilor fiind urmati de francezi, englezi si scotieni. Francezii si-au ales ca baza insula Arguin de la Cape Blanc. Scotianul Mackenzen a semnat un acord comercial in 1879 pentru a deschide un punct comercial la Tarfaya.
Dominatia spaniola va incepe prin colonizarea Rio de Oro (mai tarziu numit Villa Cisneros si apoi Dakhla). A fost inceput ca un punct comercial in 1884,care a fost atacat de tribul Saharian Oulda Delim, magazinele fiind pradate pana cand un decret regal a plasat intreaga coasta sub dominatie spaniola, asa cum confirma si Congresul de la Berlin. Doi ani mai tarziu jurisdictia spaniola a fost extinsa cu 150 de mile in teritoriu. Si dupa alti doi ani de lupta cu triburile sahariene s-a ajuns la un accord cu un seicul tribului Oulad Delim.
In 1900 s-a semnat un acord de impartire al teritorului intre Spania si Franta pentru a delimita zonele de influenta ale celor doua state in regiune. Astfel, coridorul de sud vest va fi cedat Frantei, datorita intereselor acesteia in minele de sare din regiunea Idjl. Aceastea au avut un rol foarte important in comertul caravanelor , care parcurgeau rute din Nigeria pana in Senegal, chiar si in zilele noastre , din Mauritania traversand Sahara, din Adrar la Tinouf si de la Draa Wadi. Devenind si mai importante datorita descoperirii zacamintelor de fier si a transportului lor cu trenul pentru a fi exportate din portul Nouadhibou din Mauritania.
In 1946, dupa al doilea razboi mondial, printr-un decret a fost creata adminstratia spaniola a Africii de vest, cuprinzand Ifini, Tarfaya si sudul Marocului spaniol, precum si Seguia el-Hamra si Rio de Oro.
Dupa ce Marocul si-a recapatat independenta de sub protectoratul francez in 1956, si Spania a trebuit sa recunoasca independenta Marocului, generalul Francisco Franco a renuntat la Trafay si sudul spaniol al Marocului. In acelasi an Africa de Vest spaniola a fost abolita printr-un decret prin care au fost transformata in provincie spaniola , Infini fiind cedat in timp Spaniei prin tratatul din 1860.
In Decembrie 1965, Adunarea Generala ONU decide ca atat Ifini cat si Sahara sa aiba dreptul de a fi eliberate de colonialism.
Descoperirea celui mai mare zacamant de fosfat din lume, precum si descoperirea zacamintelor de titei vor face ca independenta zonei sa devina un labirint de interese, orgolii si influente iar drumul spre independenta sa fie greu de parcurs, independenta fiind mai repdede o Nirvana ,decat o realitate.

2. VISUL “MARELUL MAROC”
Seicul marocului, refuza sa piarda Sahara Occidentala , dupa ce deja pierduse Mauritania. Si daca Algeria si Libia au o cota parte din desert de ce sa nu aiba si Marocul. Daca ei s-au impus faramitarii Algeriei cand generalul De Gaulle ar fi dorit asta, de ce nu ar avea acum ajutorul Algerie pentru indeplinirea visului marocan.
Dar Algeria nu uita istoria. Razboiul marocano –algerian din 1963, pierdut de Algeria este in continuare in memoria comuna algeriana. Daca ar sustine adversarii Marocului nu ar fi aceasta o modalitate de a se razbuna pe regat?
Mauritania, o natiune inca fragila care poarta inca stigmatul razboiului etnic, nu are inca puterea de a se opune Marocului. Un stat saharian care sa-i desparta de marele frate din nord este cea mai buna garantie de securitate.
Saharieni, nu pot sa uite ca au tradat Marocul in 1958 si 1970, si nu pot sa se prefaca ca vor sa se uneasca cu Marocul. Caci pentru prima oara se pare ca independenta Sahariana nu mai este un miraj. Iar nationalismul perioadei ii face pe saharieni sa creada ca visul lor poate devenii realitate.
Spania, a carei prezenta in regiunie dateaza deja de un secol , si care i-a creionat actualele granite prin acorduri franco-spaniole, nu doreste decat sa paraseasca aceasta zona pentru a revenii, nedorind sa cedeze atat de usor acest El Dorado neexploatat.
Iar Libia, imbatata de nationalismul arab, este si ea interesata de Sahara occidentala, iar leaderul ei crede in ciudat tuturor esecurilor in rolul mitic al natiunii arabe. Dar inconsecventa in deciziile Janahiria crede ca o astfel de unitate poate fi creata dupa independenta statului Saharian.

2.1. INCERCARE DE COLONIZARE MAROCANA

Incepand cu 1974 regatul Marocan a incercat sa formeze o alianta cu Spania pentru a-si recupera teritoriul sau din sud, si de a pastra interesele Spaniei in zona.
La inceputul anilor 1970 s-a constitui un front comun de decolonizare a Saharei occidentale, prin summit -urile magrebiene.
La 15 iunie 1972 cele doua state, Maroc si Algeria, semneaza un tratat de delimitare a frontierelor si de exploatare comuna a zacamantului de fier din Ghar Jbilat, in schimbul promisiunii de sustinere a Marocului in chestiunea Saharei Occidentale. La aceiasi data, intre regele Marocului Hasan II si presedintele Mauritaniei Mokhtar Ould Daddah se recunosc interese mutuale de impartire a Saharei Occidentale.
La inceputul anului 1974, regele Marocului isi propune ca obiectiv reincorporarea Saharei Occidentale in regat, dorind sa intre in dialog cu Spania, dar aceasta fiind constienta de prestigiul ei international refuza, sesizand pe 10 iulie secretariatul general ONU, in legatura cu incalcarea principiului de autodeterminare al “poporului saharian”, conform rezolutiilor adunarii.
Spania dorea ca intr-o prima etapa a autodeterminarii sa pregateasca autonomia interna cu Jnaa, si intr-o a doua etapa sa acorde independenta Saharei cu acordul ONU. In anul 1973 Spania anunta ca doreste sa acorde Saharei Occidentale independenta. In cursul aceluias an guvernul spaniol va crea un partid de uniune nationala (PUNS) pentru a contrabalansa actiunile de eliberare nationala a Marocului. Si in acelasi timp se va apropia de Frontul Polisario pentru eliberare nationala. Creat in 1973 si sustinut de Mauritania, Algeria si Libia. Algeria era dispusa sa contracareaze revendicarile nationale de teama rasturnarii echilibrului geopolitic al zonei, care oricum era precar datorita infiltrarii de bande armate ale Frontului Polisario in teritoriul Marocan.
Initial Mauritania a sustinut autodeterminarea poporului Saharian, in fata ONU, sperand ca astfel va obtine integrarea Saharei Occidentale in teritoriul sau. Insa isi va schimba pozitia in cursul anului 1974 anuntand ONU ca doreste organizarea unui referendum national sub auspiciile ONU, pentru a vedea care este dorinta nationala. Marocul se va impotrivii acestei solutii, considerand ca nu exista premizele necesare organizarii unui referendum national. Refuzand sa fie pusa in fata unui fait accompli, avand in memorie inca precedentul Mauritaniei.
Autoritatiile marocane au considerat ca independenta unui stat trebuie acordata si in functie de asezarea geografica, juridica, istorica, administrativa etc. Asa cum prevede si rezolutia 265 (XXV) din 24 octombrie 1970 dispunand:
“Crearea unui stat suveran si independent , prin libera asociere sau integrare cu un stat independent sau prin modificarea statutului politic se decide in mod liber de catre popor, prin constituirea de mijloace ca poporul sa-si poata exercita dreptul de a decide singur.”
Acesta este motivul pentru care suveranul marocan declara la 20 august 1974 ca nu va incerca sa se sustraga dreptului de decizie al poporului, care este suveran, impunand insa 2 conditii:
1. Derularea referendumului intr-o atmosfera propice, sub control international, dupa evacuarea trupelor si retragerea administratiei spaniole.
2. Acceptarea de catre Maroc a modulu de formulare al intrebarii puse saharienilor, care sa excluda secesiunea teritoriului.
Actiunea marocana avea loc intr-un context favorabil; decaderea imperiului colonial portughez care facea ca Sahara sa fie utimul vestigiu colonial de pe continentul african. Situatia politica interna a Spaniei a favorizat dorintele marocane. Boala lui Franco provoca lupte interne intre falangisti si liberali. Decaderea regimului colonial din Grecia si inceputul Revoluitiei oilor, face ca dictatura sa fie si mai izolata, iar Spania nu isi mai putea permite sa mai deschida un front de lupta impotriva Marocului.
La 23 august Mauritania va adresa un comunicat secretariatului general al UN prin care isi declara interesul asupra Saharei si isi confirma dorinta de a participa la toate negocierile.
Pentru rezolvare divergentelor dintre Spania si Maroc, cea din urma va adresa o cerere adunarii generale pentru avizul consultativ al Curtii Internationale de Justitie. ONU aproba avizul consultativ asupra urmatoarelor chestiuni:
1. Era Sahara Occidentala la momentul colonizarii ei de catre Spania un terra nulliuns ? Si daca la prima intrebare raspunsul este negativ:
2. Care erau legaturile juridice ale acestui teritoriu cu regatul Maroc?
CIJ a raspuns:
1. CIJ a raspuns in conformitate cu dreptul colonial, deoarece notiunea de terra nullius, trebuie interpretata conform dreptului in vigoare la acel moment. Din acest motiv Curtea noteaza ca la momentul colonizarii teritoriul Sahara Occidentala (1884) era lipsit de o suveranitate statala si ca a fost considerat ca un terra nullius. Dar Curtea aplica si propria interpretare: un teritoriu locuit de o populatie organizata social si politic, nu poate fi considerat terra nullius, ceea ce era cazul Saharei Occidentale. Iar Spania admite ca stabilise aici propriul protectorat.
2. Analiza Curtii s-a bazat pe teoria possessio longi temporis, fondata pe exercitarea publica a suveranitatii neintrerupte si necontestate de-a lungul secolelor. Decizia CIJ se bazeaza pe o viziune idilica a acelei epoci, asupra unui teritoriu strabatut de triburi organizate. Motiv pentru care curtea respinge.
Marocul va sustine ca toata structura statala a Saharei Occidentale deriva din structura statala a Sultanului, care era conducatorul Marocului. Curtea recunoaste specificitatea statului Marocan dar sustine ca: “legatura de unitate dintre doua state trebuie sa fie incontestabila si efectiva si sa se manifeste prin acte doveditoare de acceptare a autoritatii politice de catre suveran pentru a putea fi recunoscuta ca un semn al suveranitatii”. Actele precum si tratatele de alianta pe care le-a aratat Marocul sunt considerate a fi insuficiente. Pe aceleasi considerente va fi respinsa si cererea Mauritaniei de a include Sahara Occidentala in teritoriul sau.
Prin analizarea acestui caz , Curtea a ajuns la un conflict intre doua sisteme juridice: dreptul musulman si dreptul roman (occidental). Curtea a ales calea de mijloc. Liniile de unitate sunt simple linii de legatura personale, care devin efective , si se transforma in legaturi de suveranitate teritoriala. Deci in dreptul musulman rudenia (bay’a), de esenta religioasa are caracter politic si constitutional. Ele reprezinta baza teritoriului musulman. Actul de autoritate al sultanului este transmis prin El Oumma (comunitate musulmana). Dar autoritatea teritoriala este El Islam. Teritoriul revine Oumman ( pe linie religioasa), prin care comunitatea se leaga de sultan. Existand astfel trei niveluri de analiza.:
Sultanul (puterea centrala)

Legaturi de alianta

El Oumma (comunitatea musulman a)

Legaturi religioase

Dar El Islam (casa Islamului)

Datorita conflictului iscat intre cele doua drepturi CIJ recomanda o solutie de compromis. Dar fiecare dintre puterile implicate intelege ceea ce doreste conform cu interesele proprii. Fiecare va incerca sa traga profit de pe urma Curtii. Mauritania a sustinut ca i s-au recunoscut drepturile care-i revin asupra Saharei Occidentale. Algeria constata ca CIJ a reafirmat dreptul de autoderminare. Iar Marocul a considerat ca s-a recunoscut dreptul sau asupra Saharei. Liniile de rudenie nefiind altceva decat legaturi de autoritate.
Marocul dorind sa exemplifice ca Sahara Occidentala ii apartine va organiza pe 16 octombrie un mars verde in Sahara Occidentala.

Reclame

About this entry