Despre sinceriate si decizii


Asta e un post de suflet.
E o traire interioara a mea si o teama.
Cand si cat de sinceri putem fi cu cei din jurul nostru, pana unde poate merge sincritatea.
Imi e greu sa inteleg de ce in lumea asta sau in lumea care tarim unuii nu situ ce este aia off the record. Cred ca e normal ca oamenii cinstiti indiferent de mediul din care provin sa poata discuta deschis unii cu altii indiferent de mediul in care activam.
Ne-am invatat sa eludam adevarul sa-l mascam sa inventam povesti ca sa evitam adevarul.
Si ma intreb mereu de ce?
De ce facem asta? De ce nu putem sa fim deschisi la mine si la suflet sa spunem ce ne doare sa nu clevetim pe la spate.
Da- evident ca oamenii nu se vor bucura de adevaruri dureroase – dar un om cinsit va apreci onestitatea – fiecare alege cum traieste si fiecare suporta consecintele deciziilor lui.
E important cum treci prin viata- e important sa lasi in urma ta oameni care au o parere buna despre tine – si care zic uite ala e om. Sau cum este cand lumea zice ca e a profitat si el putin.

Cat e de bine ca procedez asa? Nu stiu…dar stiu ca seara cand pun capul pe perna nu am ce regreta si ce-mi reprosa.

Reclame

About this entry