Efectul oglina


freud

Pornind de la oglind ni se distruge imaginea de sine. Ma privesc in oglinda singur eu cu mine sunt ok, daca insa mai vine cineva langa mine si critica nu mai sunt ok, decat in masura in care mi-am dezvloltat un scut ani- distrugere psihica.

Asa se creeaza complexe, asa se deformeaza oameni, asa ne umplem de putregai in suflet. Omul este o fiinta vie traieste, creste si infloreste daca este inconjurat de bunatatea. Asta este motivul pentru care sfintii au asa un chip luminos pentur ca sunt frumosi pe interior. Iti permit apropierea pentru ca au multa energie pozitiva – bunatate. Statul langa ei este reconfortant pentru ca nu-i asa ne schimba PH-ul, ne echilibreaza.

Kafka creeaza in romanul „Procesul” printre altele portretul omului rau: negru la infatisare, cu ceafa groasa si cu barbaia bagata in piept.

Asta este antonimia pentru care animalele aleg sau nu sa se apropie de un om. Ele nu vad culori sau zambete ele simt, campul magnietic, intentia buna sau rea. Noi oamenii moderni – HOMO INTERNETUS – suntem atat de incarcati magnetic ca nu mia simitim nimic la timp. Sau avem un camp propriu magnetica negativ: si nu ma refer la rautatea neaparat : neincredere sau anexietatea – si atunci numai simit nimic caci simturile ne sunt atrofiate de bola sufletului. In astfel de perioade se intampla drame – caci oglinda noastra interioara este murdara – si perimitem accesul in viata noastra a oamnenilor negativi/rai pentur ca nu-i simitim.

De aceea revin la ceea ce spunea Freud – ne cautam vina la noi ca nu ne simtim bine in pielea noastra – cand de fapt uitam sa privim si sa simtim de ce fel de oameni ne-am inconjurat.

Pai cum sa ma simt bine daca am in permanenta in jur oameni negativi??? Si caut vina mereu la mine???

Anunțuri

About this entry