Vorbe…


Iertarea nu schimba si nu sterge faptele, cred ca oamenii fac o confuzie: iau acceptarea drept iertare. Ileana Vulpescu

Tin minte inca din copilarie o fabula:
Tatal unui copil neascultator a batut pentur fiecare fapta urata a fiului sau un cui in usa. Dupa o vreme usa s-a umplut de cuie si atunci fiu si-a intrebat tatal de ce sunt asa de multe cuie in usa. Raspunsul a venit prompt pentru ca asa de urat de comportu tu.

De atunci fiul a promis sa faca numai fapte bune si au convenit ca pentur fiecare fapta buna scoate un cui. Dupa un timp usa a ramas fara cuie. Fiul s-a dus mandur la tata si i-a spus uite cate fapte bune am facut. Nu a mai ramas nici un cui.

Si atunci tatal il intreba: si gaurile??

Cred ca aici este esenta. Iertam – dar gaura – cu aia ce fac? Vorba aia spus nu o pot uita ma doare.
Da, vorba aia a fost spusa la nervi poate – dar de asta nu doare mai putin. Ma prefac ca uit..dar doare…fapta – comportamentul ala nu poate fi anulat de nici o fapta buna ulterioara. Toate devin desarte si niciodata nu mai poate fi ca inainte.

Da crestineste este sa iertam, si o facem…doar ca nu mai poate fi niciodata ca inainte. Sufletul nu e o plasa pe care sa o poti tot gaurii. Sa dai si sa dai si apoi sa zici iarta-ma si sa cosi. Doare ruptura doare cusatura iar cicatricea nu poate fi niciodata indepartata.

De asta spun ca nu ne catarim la vreme vorbele…ca le aruncam la manie fara rost, ca ranim gratuit fara nici un rost iar la urma accepti intamplarea si mergi mai departe ca si cum nu ar fi fost nimic.
Viermele insa arde in interior.

Reclame

About this entry