HAU SI DURERE!


Tu spui, linistit, „adevar”
Ei se uita la tine si tac,
fara sa priceapa ce vrei,
dar pentru ca sunt oameni educati
întreaba: „Cât costa?”
Tu le arati mâinile goale,
dar ei nu mai pricep gestul demult
si, nedumeriti, dau sa plece.
Tu alergi si le spui: „speranta”.
Politicosi, ei se opresc si te întreaba
înca o data: „Cât costa?”
Iar tu nu sti ce valoare are speranta. Si taci. (Perplexitate – Palar)

In ultimii ani Dumnezeu devine din ce in ce mai egosit sau mai repede as spune ca am devenit noi rai.

Ne uram profund, ne mintim, ne pacalim ba chiar ne furam. Si pentru ce? Pentru bani. Pentru bani am ajus sa fim instare sa calcam totul in picioare. Poate acesta este motivul pentru care Dumnezeu a inceptu sa-i cheme la el pe cei alesi. A plecat mai intai marele Adrian Pintea, apoi intr-o zi de august cu o rebeliune ingrozitoare a naturii, l-am condus pe ultmul drum pe cel ce ne-a invatat : „Nu conteaza cat de lung am parul important e cat si cum gandesc.”  – Florian Pitis, a plecat superbul om la a carui simpla aparitie provoca vibratie si care cu a sa voce imblanzea sunete – Stefan Iordache, oh! si cati inca pe care nu i-am enumerat aici.
Iar acum se zbate intre viata si moarte Serban Ionescu. Doamne ce OM!! Ce statura impresionata!! Si el, dintre toti oamenii de pe pamantul asta, de care de altfel ne-am putea lipsi fara cel mai mic regret, tocmai el ….

Daca  din urma ar veni altii care sa poarte aceleasi valori, pierderile ar putea fi suportate, dar din pacate din urma nu vine decat hau si vid. Prea putin sunt cei care mai au morala, prea putini sunt cei care pot sa fie demni. In marea noastra majoritate am ajuns taratoare.

De asta spun, meritam sa ramanem fara oameni mari pentru ca nu stim sa-i apreciem. Avem prea des senzatia ca noi suntem aia care am pus coada la pruna.

E trist din ce in ce mai trist sa traiesti intr-o astfel de lume.

Anunțuri

About this entry